Sindromul „cadavrului ambulant”. Afecțiunea care îi face pe cei vii să se simtă morți

Sindromul cadavrului ambulant, cunoscut și sub numele de iluzia lui Cotard, este o afecțiune neuropsihiatrică rară în care persoanele afectate au senzația că sunt moarte.

Această afecțiune implică iluzii care determină o persoană să creadă că este moartă sau că îi lipsesc anumite caracteristici ale unei persoane vii, cum ar fi organele sau sângele.

• Cu ochii pe spațiu, Donald Trump și Elon Musk au planuri mari
• Este Pământul singura planetă din Sistemul Solar cu plăci tectonice?

Pe lângă faptul că are un efect profund asupra stării psihice a unei persoane, s-a constatat că prezintă și scanări cerebrale extrem de anormale.

Ce este sindromul cadavrului ambulant?

Sindromul cadavrului ambulant a fost descris pentru prima dată de Dr. Jules Cotard în 1882. Cotard a caracterizat această afecțiune ca fiind suma mai multor iluzii care au determinat o persoană să creadă că îi lipsesc organe sau părți ale corpului, că nu mai are sânge sau suflet, sau că a murit cu totul.

Se crede că este o afecțiune excepțional de rară, mai ales în epoca modernă, dar care a fost înregistrată cel mai frecvent în rândul pacienților cu depresie.

Cele mai multe rapoarte sunt studii de caz unic care implică persoane care au declarat că sunt „moarte”, potrivit IFL Science.

Ce cauzează sindromul cadavrului ambulant?

Deși nu se cunoaște cauza exactă a sindromului cadavrului ambulant, se crede că acesta ar putea împărtăși unele caracteristici neurologice cu sindromul Capgras, în care oamenii nu sunt capabili să identifice prietenii sau rudele apropiate.

Ambele afecțiuni se concentrează în jurul pierderii feedback-ului emoțional, ca răspuns la stimulii vizuali, ceea ce poate declanșa sentimente confuze, în care persoana nu conștientizează realitatea.

Este posibil ca o boală sau o leziune să afecteze regiunile creierului implicate în acest feedback emoțional, ceea ce duce la sentimente de disociere care se pot agrava până la o stare de senzație de moarte.

Cu toate acestea, având în vedere că există atât de puține studii de caz istorice, iar cele care sunt raportate includ o gamă largă de simptome, posibili factori declanșatori și rezultate ale tratamentului, este dificil de ajuns la concluzii ferme despre această afecțiune rară și neobișnuită.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O interfață creier-computer a ajutat o persoană cu sindromul „locked-in” să comunice

Sindromul bebelușului scuturat. Cum se manifestă și cât de grav poate fi?

Un sindrom de îmbătrânire prematură ar putea fi cauzat de o structură neobișnuită din ADN

Elon Musk a recunoscut că suferă de sindromul Asperger